Media - Activ Opinii și Editoriale Despre noua cultură a consensului Sâmbătă, 26 Mai 2018

Despre noua cultură a consensului

Luni, 10 Mai 2010 16:02
Votează articolul
(3 voturi)

Nu cred că îmi va fi prea greu să găsesc destui contemporani dispuși să vă confirme senin că intră în ordinea firescului interesul imediat al omului recent pentru un eventual măcel în piaţa publică în detrimentul unui curs despre fisiunea nucleară la Universitate. Asta în condiţiile în care, chiar şi o persoană cu nivel de instrucţie mediu ar recunoaște ușor faptul că impactul celor două evenimente asupra omenirii în genere are efecte de anvergură incomparabilă. În consecință, nu cred că e foarte greu de înţeles pentru ce, în vremurile noastre, întâlnirea cu actul de cultură în înţelesul său consistent rămâne, oricum am privi chestiunea, un scandal.

E cât se poate de previzibilă suspiciunea pe care o asemenea „lichidare” a obiectului muncii ar trezi-o în rândurile celor care nu se despart nici măcar în așternutul conjugal de morga academică. Riscul unei asemenea sentinţe nu e doar eticheta de discurs provincial, fiindcă faptul de a îngroşa rândurile unei categorii destul de pestriţe de intelectuali care bocesc „soarta culturii naţionale în aceste vremuri indigente” ar fi doar un soi neajuns pasager. Mi-e teamă că subiectul în sine suferă pentru început de penuria instrumentelor comunitare.

Pentru că orice resentiment mai graţios scăpat pe Internet prin furia (deloc sacră) a vreunuia dintre restanţierii mei ar putea fi suspectat fără orice umbră de îndoială ca fiind act fundamental de cultură v-aş cere îngăduinţa să depăşim oarecum primitiv perplexitatea postmodernă față de orice definiție doctă, admiţând pur si simplu că un act de cultură fundamental este un conţinut spiritual la care se raportează o epocă (cu valori, mentalităţi, judecăţi, cu produsele ei materiale) prin natura și caracterul instrumentelor sale și care legitimează ființa umană în încercarea sa de a umaniza vocea austeră a instinctelor. Cred că e contraproductiv să invoc aici exemplul culturii greceşti sau germane pentru că în mod evident trebuie să avem în vedere ceva mai mult decât atât.

Pentru a nu rata o fixare mai aplicată a termenului aş mai spune poate că nici o naţie nu e capabilă să facă istorie (în sensul modern al termenului) fără ca mai înainte să fi produs un excedent epocal de cultură. Istoria mare e totdeauna un exces, în sensul în care ea pune în forme de civilizaţie cotidiană (uneori graţioase alteori groteşti) un scandal cultural. Nu cred că miracolul grecesc este în acest sens cel mai bun exemplu.

Orice act de cultură în forma sa decisiv-întemeietoare declanșează o subtilă schizofrenie a instinctelor. Cultura ca expresie insurgentă a libertății nu este fatalmente produsul rațiunii. În primul rând pentru că la fel cu orice structură non-faustică nu apare simţului comun ca o emanație a logicii imediatului şi nu poate fi propusă spre consum reflexiv în virtutea unei continuităţi inerţiale pe linia unei provocări pur intelectuale. Cultura ca act fondator denunță și corectează o lipsă de sens. În calitate de exercițiu al libertății originare nu se livrează ca substitut revelator pentru ceva, ci e o formă de ieșire din impotență. 

Cultura nu reclamă imperativ seducție chiar dacă seducția rămâne un argument pentru inevitabila înrădăcinare a culturii dincolo de tenacitatea lui „a ști”. Chiar dacă la nivelul limbii române tentativa de a produce distincții semantice în spațiul dintre „a cunoaște” și „a ști” pare un moft cred că sunt destui aceia care ar găsi îndreptățită constatarea că o cultură mare înlesnește destulă cunoaștere (înțelegere) a lumii și numai întâmplător o formă exclusivistă și bine determinată de știință. Cultura întemeiază în primul rând un raport cu lumea trăită și doar în subsidiar dă lecții de întreținere a unui contact eficient cu obiectele și cu oamenii. În forma ei princeps cultura structurează regulile de gestiune ale întâlnirii noastre cu Ființa.

În lipsa oricăror repere faptul de „cultură temeinică” are rolul de a conserva o anumită inocenţă. Această doză inițiatică de inocenţă o expune la ridicol şi acesta este riscul cel mai greu de acceptat. Faptul fundamental de cultură poate trece neobservat şi această discreţie congenitală poate frâna istoria omenirii pentru zeci sau sute de ani. Dacă orice „act fundamental de cultură” este un act riscant reciproca se confirmă mai rar. Asta ar trebi să ne facă mult mai înţelegători faţă de majoritatea personalităţilor academice care vor prefera să profite cu seriozitate şi aplomb de pe urma acelei „ştiinţe cuminţi” (Popper) care îţi poate aduce recunoaşterea publică şi un statut social şi financiar respectabil. În orice caz e deja probat faptul că inteligenţa dispusă să poarte papion[1] va fi expusă invariabil „suspiciunii de masă” pentru bunul motiv că orice prost îşi poate cumpăra fără prea mari eforturi un papion în vreme ce, oricât de bogat ar fi cineva nu sunt cunoscute metode certe prin care cineva şi-ar putea îmbunătăți contra cost coeficientul de inteligenţă.[2] 

Nu cred că atunci când se vorbeşte în acești termeni despre chestiuni considerate un subiect fără soluții imediate oamenii ar trebui să-şi întreţină iluzia că se pot face, din cine ştie ce motive, mai bine înţeleși. E totuşi la îndemâna oricărui om de bun simţ să remarce întâmplarea că, în vreme ce un individ înţelege dintr-o privire teorema lui Pitagora, un altul nu ar fi în stare decât să-i taie gâtul fără să înțeleagă ceva din rosturile geometriei.

[1] să renege profitul imediat al plasamentului academic

[2] Asta nu înseamnă câtuşi de puţin că nu poţi obţine la nevoie, dacă dispui de suficientă şpagă, de o acreditare formală (cu parafă de la guvern) a unor competenţe remarcabile în cele mai esoterice domenii

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Mai multe în această categorie: « Rolul gândirii Spovedania unui fraier »

Articole recente

Ultimele comentarii

Horoscop

Your are currently browsing this site with Internet Explorer 6 (IE6).

Your current web browser must be updated to version 7 of Internet Explorer (IE7) to take advantage of all of template's capabilities.

Why should I upgrade to Internet Explorer 7? Microsoft has redesigned Internet Explorer from the ground up, with better security, new capabilities, and a whole new interface. Many changes resulted from the feedback of millions of users who tested prerelease versions of the new browser. The most compelling reason to upgrade is the improved security. The Internet of today is not the Internet of five years ago. There are dangers that simply didn't exist back in 2001, when Internet Explorer 6 was released to the world. Internet Explorer 7 makes surfing the web fundamentally safer by offering greater protection against viruses, spyware, and other online risks.

Get free downloads for Internet Explorer 7, including recommended updates as they become available. To download Internet Explorer 7 in the language of your choice, please visit the Internet Explorer 7 worldwide page.