Media - Activ Opinii și Editoriale Igiena lecturii Sâmbătă, 26 Mai 2018

Igiena lecturii

Luni, 03 Mai 2010 21:40
Votează articolul
(2 voturi)

În accesele de zădărnicie, ce compun refren opiniei mele despre importanţa ocupării unui rol în spectacolul vieţii, nu am găsit antidot cu efect mai durabil decât retragerea în lectură. Pentru că lectura este atât gimnastica, exersarea în vederea înţelegerii şi creativităţii, cât şi igiena minţii, epurarea ei de reziduurile simplei acumulări de impresii cotidiene. Cititul denunţă rapturile sterpe ale purei vizionări, când ochii aspiră în sine nutreţul unui suflet vorace, dezvăţat de contemplările fără obiect, descumpănit de frugalitatea celor ce stăruie pe ecranele vieţii.

De asemenea, cititul îţi retrage privirea de pe suprafeţele obiectelor, suspendă provizoriu orizontul, în care păsările decupează zboruri şi femeile despletesc gesturi, fixându-te, abstinent, pe cicatricele martirilor de celuloză, în care răsuflă gânduri demult spuse, poveşti nicicând încheiate. Abătuţi dinspre exterioritate, struniţi de baierele gândirii, ochii nu-şi pierd agilitatea; în loc să lâncezească în bazarele diversităţii aparente, se apleacă peste şirurile de cuvinte, iscodind nevăzutul minţilor creatoare, dibuind silfidele unor grăiri de dincolo de timp. Deşi nu se mai scaldă printre lucruri, deşi nu mai deserveşte liturghiile vizuale ochiul cititorului nu-i, totuşi, orb; e doar abstinent, ca un călugăr ce-şi alungă bestiile din suflet cu fulgerul moale al rugăciunii. Citind, ochiul vede nevăzutul, căci de pe rampele literei, mână-n mână cu mintea plonjează în transcendenţele sensului, unde cutreieră fabule, unde exhumează idei.

Sunt anumite puncte slabe ale ofensivei noastre în lume, când simţim că ni s-a isprăvit suflul, că nu putem fi consecvenţi fără măsură pe o direcţie oarecare, hulită tot mai asiduu de frustrări şi eşecuri, dacă nu cumva ea îl are la capăt pe Cel ce nu poate fi atins. Cu excepţia acestui singular imbold, pentru a cărui realizare orice viaţă e insuficientă, şi totuşi destulă, oricare iniţiativă suferă de contingenţă, sortită fiind abandonului. Nu trebuie să fii nici obosit, nici bolnav pentru a simţi din loc în loc marginile strâmte ale vitalului, pentru a înţelege insuficienţa splendorii de-a trăi. Lipsită de şopotul ei verbal viaţa pare un animal rătăcit în propria alegorie, gonit de frici iscate în noaptea dinăuntru, apăsat de izbânzi uşuratice. Prădată de limbă, în care-şi camuflează secretele şi îşi încifrează mesajele, existenţa noastră ar semăna mormăitului gutural al bietului uriaş de grotă, a cărui memorie o reactivează frapant anumiţi contemporani din realitatea imediată. Deficitari în lectură, verva propriilor voci răstite public, la care se adaugă sfâşietoare efuziuni gestuale, le oferă, sarcastic, ocazia regresării în animalitatea parcă abia pierdută. Pare nu numai dezagreabil intelectual, dar şi necurat vorbăreţul nefamiliar cu bunătatea originară a cuvintelor, în a cărui cavitate verbală rostirile ţipă ca evadate dintr-un coşmar.

Nu spun că uzul tertipurilor cotidiene ne-ar murdări, prinşi cum suntem în cruciadele burleşti ale profitului de orice natură, dar că ne îmbâcsim, cel puţin, asta îmi pare a ţine de evidenţă. O întrebare ce s-ar cădea să ne răsune în minte înaintea obştescului leşin nocturn e aceasta: ce-am uitat oare să facem azi? Ne-am achitat de obligaţii, am scăpat de o datorie, am întins mâna unui necunoscut, am pus încă o piatră la temelia familiei, am negociat un contract, am ras o votcă grăbită cu amicii, ba poate ne-am şi închinat într-o biserică. Dar pentru limba care ne-a ajutat în toate aceste acte ale noastre şi ne mijloceşte mereu relaţiile cu ceilalţi am făcut ceva? Nu e nimic retoric aici, chiar trebuie făcut câte ceva în fiecare zi şi pentru limbă, căci ea nu-i scula de care ne slujim cu toţii în vederea satisfacerii propriilor nevoi, pentru a o abandona, grobian, atunci când am obosit şi ni s-a făcut somn. Limba e atmosfera în care respiră minţile noastre. Ea trebuie curăţată mereu de poluţiile vacarmului cotidian, degajată de aluviunile vulgarităţii omniactive. Practica lecturii asigură acest efect, şi cine se privează de citit frecventează gropile de gunoi ale comunicării, poposeşte jubilator în haznalele fatuităţii. Nu e de ajuns să ne instrumentalizăm limba pentru a obţine confortabile puncte de tangenţă cu realitatea. Trebuie să-i susţinem dorinţa de-a face să răbufnească în ea naraţiunile fondatoare ale lumii, să-i alimentăm darul micilor iluminări, până când vom avea parte, fără ea poate, de cele mari. Asta fac anumite cărţi, destul de multe pentru a avea ce citi până la capătul unei vieţi oricât de generoase, scot zdrenţele de pe trupul vieţii, îl spală şi-l îmbracă festiv. Căci de fiecare dată când apare o carte minunată într-o limbă, undeva în lume urmează o celebrare.

 

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Mai multe în această categorie: « Inteligența captiva Circuitul laudelor »

Articole recente

Ultimele comentarii

Horoscop

Your are currently browsing this site with Internet Explorer 6 (IE6).

Your current web browser must be updated to version 7 of Internet Explorer (IE7) to take advantage of all of template's capabilities.

Why should I upgrade to Internet Explorer 7? Microsoft has redesigned Internet Explorer from the ground up, with better security, new capabilities, and a whole new interface. Many changes resulted from the feedback of millions of users who tested prerelease versions of the new browser. The most compelling reason to upgrade is the improved security. The Internet of today is not the Internet of five years ago. There are dangers that simply didn't exist back in 2001, when Internet Explorer 6 was released to the world. Internet Explorer 7 makes surfing the web fundamentally safer by offering greater protection against viruses, spyware, and other online risks.

Get free downloads for Internet Explorer 7, including recommended updates as they become available. To download Internet Explorer 7 in the language of your choice, please visit the Internet Explorer 7 worldwide page.